E suficient sa rostesti cuvantul “placinte” ca salivezi. Ti se face o foame si te paleste subit o pofta de mancare de nepotolit. Nu stiu daca este valabil acest experiment pentru toata lumea, dar pentru mine cu siguranta DA.

Daca mai spun si “placinte cu varza”, nu mai am scapare, trebuie sa ma pun imediat pe gatit. Avand in vedere ca abia s-a incheiat perioada sarbatorilor si ca mai suntem si in asteptarea gratarelor de 1 mai, cred ca nu ar trebui sa exagerez cu aceste placinte, asa ca am ales sa fac placinte din faina integrala si nedospite. Va asigur ca sunt foarte gustoase in felul acesta si potolesc cu siguranta pofta de placinte.

Ingrediente (pentru circa 8 placinte):

  • 300 g faina integrala
  • 100 g faina alba 00
  • 30 ml ulei
  • sare
  • 1/2 varza mica
  • 1 fir de cimbru
  • 100 g pancetta

Ne ocupam mai intai de alut. Pe o masa de lucru, dispunem fainele sub forma unei fantani. Adaugam circa 3 g de sare, apa calduta si uleiul si framantam bine, circa 10 minute, pana ce obtinem un aluat elastic. Il acoperim cu un prosop de bucatarie si il lasam circa 30 de minute sa se odihneasca.

Intre timp tocam marunt varza. Punem pancetta intr-o cratita si o dam la foc lent, sa transpire, sa lase din grasimea ei in cratita, apoi adaugam varza si amestecm. O calim . Adaugam sare si piper si o lasam sa se raceasca.

Intindem aluatul intr-o patura subtire, cat mai subtire posibil. Il taiem in fasii de circa10 cm latime pe care distribuim varza calita. Inchidem marginile formand un tub lung umplut pe care il rulam sub forma unui melc peste care trecem cu facaletul. Il turtim, obtinand astfel o placinta.

Incingem o crepiera sau o tigaie si coacem placintele noastre la foc mic pe ambele parti.

 

Rețetele bunicilor pentru post: vărzări, sărmăluțe cu crupe și malai de bostan

Oamenii satului tradiţional aveau convingerea înrădăcinată că, dacă eşti cu adevărat creştin-ortodox şi „te temi de Dumnezeu”, simţi nevoia şi vrei să te apropii mai mult de El. Oamenii erau conştienţi şi de faptul că mâncarea de post este sănătoasă şi aduceau ca argumente ziceri de felul: „Ehe-he, câtă fasole şi câţi cartofi, câtă ceapă zdrobită cu mămăligă rece au mâncat mama şi bunica şi ce sănătoase erau, doamnă! Mai ştiam noi, atunci, de-atâtea boale?”, povesteşte etnograful Angela Paveliuc Olariu.

Vărzări moldoveneşti

Aluatul: se prepară un aluat de post, cu făină, puţin ulei şi drojdie, în care, în loc de apă, trebuie să folosiţi numai borş acru, de putină. Va ieşi un aluat foarte fraged.

Umplutura: varza murată se desărează puţin, se undeşte în ulei, se răceşte, apoi se adaugă puţin piper proaspăt măcinat.

Se întinde aluatul şi se fac plăcinţele mici, care se lasă puţin la crescut în tavă, apoi se ung cu puţină apă cu zahăr şi se dau la cuptor, la foc potrivit.

Sărmăluţe cu crupe

În perioada Postului Mare, în satele din Moldova femeile pregăteau sărmăluţe sau găluşte de post. Tot secretul erau crupele de porumb, în locul cărora azi se foloseşte orezul. Iată cum se făcea umplutura:

Ceapa tocată mărunt se călea în ulei. Alături, într-o oală cu apă fierbinte, se puneau crupele de porumb la umflat. După ce se umflau, se adăugau şi ele puţin la călit, împreună cu ceapa. După ce acest amestec se răcea, se adăugau câteva linguri cu zarzavat murat (amestec de morcov, pătrunjel, praz, ardei, puse la murat din toamnă), sare, piper şi o mână bună de mărar tocat, uscat.

După ce umplutura se răcea suficient, se umpleau frunzele de varză murată, în prealabil desărate câteva ore într-un lighean cu apă rece, sau, după preferinţă, frunze de hrean uscate, opărite şi pregătite dinainte, frunze de viţă sau de podbal, desărate şi ele cu ceva timp înainte.

Malai de bostan

Ca desert, moldovencele pregăteau malai din bostan alb, fără zahăr. Cum se proceda? Bostanul alb, care era foarte dulce, se tăia în bucăţele mici, se curăţa de sâmburi, se punea într-o covată de lemn şi se spăla, se tăia feliuţe şi apoi se punea la fiert.

După ce acesta fierbea, se pisa, se adăuga făină de grâu şi de porumb, opărită, se lăsa amestecul câteva ore, să se îndulcească, şi apoi se cocea în tavă. Deasupra se punea un cir mai gros, din apă şi făină de grâu, care, după coacere, dădea acestei prăjituri de post un aspect plăcut.

sursa: doxologia.ro