Pomul se cunoaște după roade și omul bun, după fapte!

De multe ori ne este dat sa auzim cum oamenii vorbesc unii despre altii. In special intr-o lume ca a noastra unde informatia circula cu viteza mare prin multe mijloace tehnologice, oamenii comenteaza actiunile altora. Media clasica si media sociala aduce mai aproape informatia despre alti oameni, iar tabloidele sunt incantate sa barfeasca despre viata celebritatilor. In acest context al barfelor si al invidiei ce se revarsa prin randurile scrise de multi jurnalisti de o calitate indoielnica este foarte greu sa intalnesti perspective pozitive care apreciaza performantele oamenilor, sau care ofera o critica constructiva, nu una rautacioasa menita sa ii doboare pe altii. In aceste cazuri rare de apreciere si cuvinte pozitive, pe langa aprecierea unor performante specifice, unii scriitori si vorbitori se incumenta sa aprecieze intreaga persoana pe care o comenteaza, afirmand ca persoana in cauza este un om bun care merita tot ce este mai frumos in aceasta lume. Nu doar in media ci si la nivelul oamenilor de rand se fac de astfel de afirmatii, atat negative cat si pozitive. In functie de circumstante, oamenii se apreciaza sau se dispretuiesc unii pe altii. Dar ce l-ar face pe un om demn de apreciere si ce ar putea sa il faca demn de dispret? Ar trebui aceasta evaluare sa tina de circumstante si de interese proprii, sau exista un principiu obiectiv dupa care se face evaluare? Ce inseamna bun? Ce inseamna om bun? Aceste intrebari ne conduc inspre o intrebare mai ampla legata de modul in care putem cunoaste si defini binele de rau – pentru a putea cataloga o actiune sau o persoana ca fiind buna sau rea. Dincolo de opiniile si preferintele noastre subiective, Dumnezeu a lasat un standard obiectiv si sfant, Legea Sa care defineste binele si raul. Orice om poate ajunge la cunoasterea Legii lui Dumnezeu prin intermediul revelatiei scrise. Aceasta Lege este expusa de Scripturi atat in Vechiul cat si Noul Testament de prooroci, apostoli si chiar de Iisus Hristos. Opiniile si preferintele noastre morale pot fi in concordanta sau disonanta cu Legea lui Dumnezeu, dar pentru ca El este Dumnezeu Tatal Atottiitorul care a creat lumea, nu opiniile noastre morale conteaza si sunt autoritative ci Legea sfanta a lui Dumnezeu, asa cum este exprimata prin trimisii sai imputerniciti si asa cum poate fi gasita rezumata in cele 10 porunci. Toti au cazut si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu In fata Legii lui Dumnezeu toti oamenii suntem vinovati de incalcarea poruncilor Sale. Dupa standardul lui Dumnezeu nici un om nu este bun pentru ca toti am infaptuit ceea ce ne era interzis sau am esuat sa infaptuim ceea ce ni se cerea. Dumnezeu ne-a creat perfecti, sfinti si drepti, iar starea actuala este rezultatul razvratirii primilor oameni creati. Din punctul de vedere al revelatiei crestine exprimate in Legea lui Dumnezeu toti oamenii care traiesc acum pe Pamant sau care au trait in trecut sunt oameni rai. Chiar si eu sunt un om rau, ba chiar as putea adauga ca sunt foarte rau. Legea lui Dumnezeu ma condamna pentru incalcarile comise iar numarul pacatelor acumulate in atatia ani de viata este foarte mare. Ce se intampla cu oamenii rai? Care sunt consecintele acestei rautati? Care este impactul pe care raul il are asupra conditiei si perspectivei oamenilor? Pacatul nu este un fel de substanta rea. Pacatul nu este o energie negativa. Ce este pacatul? Pacatul este razvratirea si dusmanie fata de Suveranul universului si fata de Legea Sa. Pacatul nu este ceva impersonal ci un afront fata de Dumnezeul care a creat cerurile si Pamantul. Inainte de a raspunde la intrebarea “ce se intampla cu cei ce pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” putem sa ne intrebam ce se intampla cu cei care pacatuiesc fata de un suveran sau fata de o lege pamanteasca. Ce se intampla daca in fiecare zi incalci legea Romaniei si nesocotesti presedintele? Ce s-ar intampla daca ai sta in fata presedintelui Romaniei si l-ai batjocori? Ce s-ar intampla daca in vazul politistilor ai fura, ai ucide, sau ai tulbura linistea publica? Ce s-ar intampla daca in timp ce ai incalca legea romaneasca si demnitarii statului, sau reprezentantii autoritatilor ti-ar spune ca infaptuiesti o faradele dar tu ai spune ca nu crezi in statul roman? Ce s-ar intampla daca un raufacator prins in flagrant ar spune ca nu crede in existenta parlamentului sau a guvernului. Ce s-ar intampla daca ai spune ca nu crezi in legea statului? Ar avea vreo influenta o astfel de opinie? Ce ar spune autoritatile, si-ar cere scuze spunand “ne pare rau, daca dumneavoastra nu credeti in legea romana atunci nu avem cum sa va condamnam”? Dimpotriva, un raufacator care contesta statul roman va avea adaugat si acest aspect la numarul faradelegilor sale. Multi oameni sunt ignoranti fata de Legea lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor din jur au o cunoastere minimala referitoare la Legea lui Dumnezeu dar o nesocotesc. Unul singur este bun In vreme ce toti oamenii suntem vrednici de condamnarea lui Dumnezeu, exista un singur om care e vrednic de lauda lui Dumnezeu. Acest singur om bun este Iisus Hristos care a trait pe Pamant acum 2000 de ani si a fost ispitit in toate lucrurile ca si noi. Din toate ispitele Iisus a iesit invingator, astfel incat in toata viata Sa pamanteasca nu a comis nici un pacat. Bunatatea si dreptatea lui Hristos este singura dreptate perfecta care a aprtinut vreodata unui om nascut din femeie. Nici inainte de Iisus, nici dupa El, oamenii nu au putut sa asculte perfect de Legea lui Dumnezeu. Perfectiunea dreptatii lui Hristos se afla in contrast cu rautatea si faradelegea tuturor oamenilor. Consecinta ascultarii perfecte de Legea lui Dumnezeu este binecuvantarea Sa si viata vesnica. Iisus Hristos a trait intr-o dreptate perfecta ca si om, iar ascultarea Sa activa de Legea lui Dumnezeu are un merit inaintea lui Dumnezeu. Iisus este singurul care prin viata Sa pamanteasca merita binecuvantarea lui Dumnezeu Doar prin har. Doar prin credinta. Doar prin Hristos. Noi suntem rai. Iisus a fost bun. Noi meritam condamnarea. Iisus merita binecuvantarea. Dar Dumnezeu a gasit cu cale sa randuiasca un mare schimb, o ispasire substituitiva a condamnarii noastre prin jertfa lui Iisus Hristos de pe cruce, unde acum 2000 de ani mania lui Dumnezeu a fost satisfacuta de moartea lui Hristos. Asa cum pacatul nostru a trecut asupra lui Hristos si a rezultat in condamnarea Sa in locul nostru, tot asa dreptatea Sa perfecta a trecut asupra noastra astfel incat noi sa fim socotiti neprihaniti (drepti) prin credinta fara faptele Legii. Binecuvantarile ascultarii perfecte a lui Hristos sunt revarsate peste noi prin credinta care ne uneste cu moartea si invierea lui Iisus. Suntem binecuvantati cu mantuirea lui Dumnezeu doar prin har, doar prin credinta, doar prin Hristos. Nimic din ce facem noi nu este atat de bun incat sa fie acceptabil ca si merit inaintea lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra. Chiar ca si crestini, noi continuam sa fim rai si imperfecti, dar in acelasi timp, in Hristos noi suntem socotiti drepti pentru ca ascultarea Sa ne este atribuita noua. Meritele si dreptatea ce erau straine de noi ne sunt imputate prin credinta nascuta in inimile noastre de Duhul ce ni-L zugraveste pe Hristos inaintea ochilor nostri prin predicarea Cuvantului si o pecetluieste prin administrarea Sacramentelor. Nu trebuie sa cautam sa le dovedim altor oameni ca suntem buni, sau ca suntem mai buni ca si ei. Nu trebuie sa ne punem speranta in bunatatea noastra sau sa ne gasim fericirea in faptele noastre bune. Tot ce facem bun din dorinta de a asculta de Dumnezeu o facem din recunostinta ca am fost mantuiti, dar faptele noastre bune sunt si ele imperfecte si de multe ori manjite de dorinte ilegitime. Ca si crestini, singura noastra speranta este in numele Domnului care a facut cerurile si pamantul, traind in baza promisiunilor lui Dumnezeu, ajungandu-ne harul lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra.

De multe ori ne este dat sa auzim cum oamenii vorbesc unii despre altii. In special intr-o lume ca a noastra unde informatia circula cu viteza mare prin multe mijloace tehnologice, oamenii comenteaza actiunile altora. Media clasica si media sociala aduce mai aproape informatia despre alti oameni, iar tabloidele sunt incantate sa barfeasca despre viata celebritatilor.

In acest context al barfelor si al invidiei ce se revarsa prin randurile scrise de multi jurnalisti de o calitate indoielnica este foarte greu sa intalnesti perspective pozitive care apreciaza performantele oamenilor, sau care ofera o critica constructiva, nu una rautacioasa menita sa ii doboare pe altii.

In aceste cazuri rare de apreciere si cuvinte pozitive, pe langa aprecierea unor performante specifice, unii scriitori si vorbitori se incumenta sa aprecieze intreaga persoana pe care o comenteaza, afirmand ca persoana in cauza este un om bun care merita tot ce este mai frumos in aceasta lume.

Nu doar in media ci si la nivelul oamenilor de rand se fac de astfel de afirmatii, atat negative cat si pozitive. In functie de circumstante, oamenii se apreciaza sau se dispretuiesc unii pe altii. Dar ce l-ar face pe un om demn de apreciere si ce ar putea sa il faca demn de dispret? Ar trebui aceasta evaluare sa tina de circumstante si de interese proprii, sau exista un principiu obiectiv dupa care se face evaluare?

Ce inseamna bun? Ce inseamna om bun? Aceste intrebari ne conduc inspre o intrebare mai ampla legata de modul in care putem cunoaste si defini binele de rau – pentru a putea cataloga o actiune sau o persoana ca fiind buna sau rea. Dincolo de opiniile si preferintele noastre subiective, Dumnezeu a lasat un standard obiectiv si sfant, Legea Sa care defineste binele si raul. Orice om poate ajunge la cunoasterea Legii lui Dumnezeu prin intermediul revelatiei scrise. Aceasta Lege este expusa de Scripturi atat in Vechiul cat si Noul Testament de prooroci, apostoli si chiar de Iisus Hristos.

Opiniile si preferintele noastre morale pot fi in concordanta sau disonanta cu Legea lui Dumnezeu, dar pentru ca El este Dumnezeu Tatal Atottiitorul care a creat lumea, nu opiniile noastre morale conteaza si sunt autoritative ci Legea sfanta a lui Dumnezeu, asa cum este exprimata prin trimisii sai imputerniciti si asa cum poate fi gasita rezumata in cele 10 porunci.

Toti au cazut si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu 

In fata Legii lui Dumnezeu toti oamenii suntem vinovati de incalcarea poruncilor Sale. Dupa standardul lui Dumnezeu nici un om nu este bun pentru ca toti am infaptuit ceea ce ne era interzis sau am esuat sa infaptuim ceea ce ni se cerea. Dumnezeu ne-a creat perfecti, sfinti si drepti, iar starea actuala este rezultatul razvratirii primilor oameni creati.

Din punctul de vedere al revelatiei crestine exprimate in Legea lui Dumnezeu toti oamenii care traiesc acum pe Pamant sau care au trait in trecut sunt oameni rai. Chiar si eu sunt un om rau, ba chiar as putea adauga ca sunt foarte rau. Legea lui Dumnezeu ma condamna pentru incalcarile comise iar numarul pacatelor acumulate in atatia ani de viata este foarte mare.

Ce se intampla cu oamenii rai? Care sunt consecintele acestei rautati? Care este impactul pe care raul il are asupra conditiei si perspectivei oamenilor? Pacatul nu este un fel de substanta rea. Pacatul nu este o energie negativa. Ce este pacatul? Pacatul este razvratirea si dusmanie fata de Suveranul universului si fata de Legea Sa. Pacatul nu este ceva impersonal ci un afront fata de Dumnezeul care a creat cerurile si Pamantul.

Inainte de a raspunde la intrebarea “ce se intampla cu cei ce pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” putem sa ne intrebam ce se intampla cu cei care pacatuiesc fata de un suveran sau fata de o lege pamanteasca. Ce se intampla daca in fiecare zi incalci legea Romaniei si nesocotesti presedintele? Ce s-ar intampla daca ai sta in fata presedintelui Romaniei si l-ai batjocori? Ce s-ar intampla daca in vazul politistilor ai fura, ai ucide, sau ai tulbura linistea publica?

Ce s-ar intampla daca in timp ce ai incalca legea romaneasca si demnitarii statului, sau reprezentantii autoritatilor ti-ar spune ca infaptuiesti o faradele dar tu ai spune ca nu crezi in statul roman? Ce s-ar intampla daca un raufacator prins in flagrant ar spune ca nu crede in existenta parlamentului sau a guvernului. Ce s-ar intampla daca ai spune ca nu crezi in legea statului?

Ar avea vreo influenta o astfel de opinie? Ce ar spune autoritatile, si-ar cere scuze spunand “ne pare rau, daca dumneavoastra nu credeti in legea romana atunci nu avem cum sa va condamnam”? Dimpotriva, un raufacator care contesta statul roman va avea adaugat si acest aspect la numarul faradelegilor sale. Multi oameni sunt ignoranti fata de Legea lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor din jur au o cunoastere minimala referitoare la Legea lui Dumnezeu dar o nesocotesc.

Unul singur este bun 

In vreme ce toti oamenii suntem vrednici de condamnarea lui Dumnezeu, exista un singur om care e vrednic de lauda lui Dumnezeu. Acest singur om bun este Iisus Hristos care a trait pe Pamant acum 2000 de ani si a fost ispitit in toate lucrurile ca si noi. Din toate ispitele Iisus a iesit invingator, astfel incat in toata viata Sa pamanteasca nu a comis nici un pacat.

Bunatatea si dreptatea lui Hristos este singura dreptate perfecta care a aprtinut vreodata unui om nascut din femeie. Nici inainte de Iisus, nici dupa El, oamenii nu au putut sa asculte perfect de Legea lui Dumnezeu. Perfectiunea dreptatii lui Hristos se afla in contrast cu rautatea si faradelegea tuturor oamenilor.

Consecinta ascultarii perfecte de Legea lui Dumnezeu este binecuvantarea Sa si viata vesnica. Iisus Hristos a trait intr-o dreptate perfecta ca si om, iar ascultarea Sa activa de Legea lui Dumnezeu are un merit inaintea lui Dumnezeu. Iisus este singurul care prin viata Sa pamanteasca merita binecuvantarea lui Dumnezeu

Doar prin har. Doar prin credinta. Doar prin Hristos. 

Noi suntem rai. Iisus a fost bun. Noi meritam condamnarea. Iisus merita binecuvantarea. Dar Dumnezeu a gasit cu cale sa randuiasca un mare schimb, o ispasire substituitiva a condamnarii noastre prin jertfa lui Iisus Hristos de pe cruce, unde acum 2000 de ani mania lui Dumnezeu a fost satisfacuta de moartea lui Hristos.

Asa cum pacatul nostru a trecut asupra lui Hristos si a rezultat in condamnarea Sa in locul nostru, tot asa dreptatea Sa perfecta a trecut asupra noastra astfel incat noi sa fim socotiti neprihaniti (drepti) prin credinta fara faptele Legii. Binecuvantarile ascultarii perfecte a lui Hristos sunt revarsate peste noi prin credinta care ne uneste cu moartea si invierea lui Iisus.

Suntem binecuvantati cu mantuirea lui Dumnezeu doar prin har, doar prin credinta, doar prin Hristos. Nimic din ce facem noi nu este atat de bun incat sa fie acceptabil ca si merit inaintea lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra. Chiar ca si crestini, noi continuam sa fim rai si imperfecti, dar in acelasi timp, in Hristos noi suntem socotiti drepti pentru ca ascultarea Sa ne este atribuita noua.

Meritele si dreptatea ce erau straine de noi ne sunt imputate prin credinta nascuta in inimile noastre de Duhul ce ni-L zugraveste pe Hristos inaintea ochilor nostri prin predicarea Cuvantului si o pecetluieste prin administrarea Sacramentelor.

Nu trebuie sa cautam sa le dovedim altor oameni ca suntem buni, sau ca suntem mai buni ca si ei. Nu trebuie sa ne punem speranta in bunatatea noastra sau sa ne gasim fericirea in faptele noastre bune. Tot ce facem bun din dorinta de a asculta de Dumnezeu o facem din recunostinta ca am fost mantuiti, dar faptele noastre bune sunt si ele imperfecte si de multe ori manjite de dorinte ilegitime.

Ca si crestini, singura noastra speranta este in numele Domnului care a facut cerurile si pamantul, traind in baza promisiunilor lui Dumnezeu, ajungandu-ne harul lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra.