Cele mai frumoase opere de artă stradală – Nu vei crede că sunt desenate!

La moment, în diferite orașe ale lumii, picturile murale ne atrag atenția prin frumusețea lor, dar și prin dimensiunile impresionante. Acestea acoperă, de obicei, fațadele unor edificii. Artiștii integrează elementele reale în picturile lor și obțin astfel niște creații impresionante.

Cei care încearcă să se desprindă de rutină vieţii, începând să remarce mai mult ceea ce se întâmplă în jurul lor, vor observă artă urbană, un fenomen în plină expansiune, tot mai prezent pe zidurile României. Unii trecători se bucură de acest spectacol mural, în vreme ce alții îl condamnă, îl consideră vandalism, și speră că polițiștii să aibă puțîn mai multă condiție fizică atunci când aleargă artiștii prinși în „flagrant” în ceas de noapte.

Este de prisos să menționăm faptul că graffiti-ul a reprezentat modul de exprimare a individului încă din cele mai vechi timpuri, aspect ușor de intuit, mai ales dacă pornim pe firul etimologiei cuvântului, care provine de la „sgraffo” (din limba italiană), însemnând „a scrijeli”.

Însă, graffiti-ul modern își are sorgintea în New York, la începuturile anilor ’20, când metroul a fost acoperit cu desene și inscripții realizate de membrii găștilor de cartier. Dorim să vă prezentăm, în continuare, unele lucrări impresionante de ale lui Sergio Odeit, un pictor foarte talentat de la Lisabona.

A început a desena graffiti, apoi mai târziu a încercat 3D. Lucrările sale sunt într-atât de reușite încât la momentul Sergio a devenit celebru în întreaga lume, colaborând cu Samsung, Coca-Cola și Shell.

Odyate desenează graffiti de mai mult de 25 de ani. Când a început, prin anii 90, să deseneze noaptea, a fost învinuit de vandalism. Mai târziu el a încercat să creeze o grafică tridimensională și să-și dezvolte propria sa tehnică “3D Shadow”, creând niște imagini super-realiste

Deși tinerii creatori ai artei stradale – sau grafferii, cum sunt numiți în branșă – sunt conștienți de faptul că activitatea lor este una ilicită şi riscantă, totuși ei se încumetă să sfideze legea, numai pentru a-și arăta arta sutelor de trecători, sau pentru a-și exprima nemulțumirea față de personalitățile sau de regimurile politice. Cu toate acestea, ei oferă lumii o lecție pe care mulți au uitat-o, aceea că frumosul poate fi întâlnit oriunde, chiar și pe pereții străzilor întunecate, cu clădiri decrepite.

„Artiștii sunt conștienți că arta lor este extrem de efemeră. Dar efemeritatea artei face parte din joc. Un artist, când se duce pe stradă, se așteaptă fie să vină proprietarul imobilului să îi șteargă desenul, fie să vină alt artist să îi vandalizeze opera – poate că e mai bun decât el, poate că e mai puțin bun, nu contează. În momentul în care el se duce și desenează ceva pe un zid, știe că opera nu îi mai aparține lui, ci orașului. Acesta este un aspect care contravine întregii idei de artă, pentru că faci artă care trebuie să dăinuie secole. Dar oamenii aceștia spun: «Nu! Tot ce facem noi este extrem de temporar – astăzi e, mâine nu e. Bucurați-vă astăzi, că mâine, nu se știe!»”.