Dacă aţi avut tensiune arterială ridicată (de asemenea, numită hipertensiune), înainte de a fi însărcinată sau sunteţi diagnosticată cu ea înainte de a ajunge la 20 de săptămâni, aveţi hipertensiune arteriala cronică. Până la 5 la sută dintre femeile gravide au hipertensiune arterială cronică.
O măsurare a tensiunii arteriale spune cât de greu este pulsat sângele prin pereţii arterelor. Măsurarea are două numere: maximă (sistolică) este numărul presiunii atunci când inima pompează sânge, şi minima (diastolică), numărul reprezintă momentul când inima se relaxează şi se umple cu sânge.
Ce este hipertensiunea arteriala cronică?
Tensiunea arterială în timpul sarcinii este definită ca o valoare de 140/90 sau mai mare, chiar dacă doar unul dintre numere este ridicat. Hipertensiunea arterială severă cronică este la 180/110 sau mai mare.
Deoarece tensiunea arterială poate varia, medicul poate lua citirile de mai multe ori, la momente diferite şi folosi media citirilor.
Hipertensiunea arterială cronică nu este singura afecţiune care implică hipertensiune arterială în timpul sarcinii. Dacă veţi dezvolta hipertensiune arterială, după 20 de săptămâni de sarcină, veţi fi diagnosticată cu hipertensiune gestaţională. (Dacă tensiunea arterială nu reveni la normal în termen de 12 săptămâni după naştere, probabil aţi avut hipertensiune arteriala cronică tot timpul).
Iar dacă veţi dezvolta hipertensiune arterială, după 20 de săptămâni de sarcină şi prezentaţi proteine în urină, aveţi o afecţiune denumită preeclampsie.
Cum îmi afectează hipertensiunea arterială cronică sarcina ?
Hipertensiunea arterială cronică creşte semnificativ riscul de a dezvolta preeclampsie. Preeclampsia care se dezvoltă atunci când aveţi deja hipertensiune arterială cronică este numită ” preeclampsie suprapusă”. Până la 1 din 4 femei cu hipertensiune arterială cronică şi peste jumătate dintre femeile cu hipertensiune arterială cronică severă, vor dezvolta preeclampsie suprapusă în timpul sarcinii.
Tensiunea arterială în timpul sarcinii poate provoca, de asemenea reducerea fluxului de sânge din placentă, oferind mai puţin oxigen şi nutrienţi pentru copilul în creştere. Hipertensiunea arterială cronică creşte riscul pentru o serie de complicaţii ale sarcinii, inclusiv limitarea creşterii intrauterine, naştere prematură, desprinderea placentei şi naşterea unui copil mort.
Dacă hipertensiunea cronică a dvs. este uşoară, riscul pentru aceste complicaţii în timpul sarcinii nu este cu mult mai mare decât ar fi dacă aţi fi avut tensiune arterială normală – adică, atâta timp cât nu aveţi alte probleme medicale, hipertensiunea arterială nu se agravează în timpul sarcinii si nu se dezvoltă preeclampsie suprapusă.
Totuşi, cu cât mai severă este hipertensiunea cu atât mai mare este riscul pentru aceste probleme, iar dezvoltarea preeclampsiei suprapusă creşte chiar mai mult riscul.
Riscul este mai mare, de asemenea, daca aţi avut hipertensiune arterială o lungă perioadă de timp şi a provocat unele daune pentru sistemul cardiovascular, rinichi sau de alte organe, sau în cazul în care hipertensiunea este rezultatul unei afecţiuni medicale adiacente, cum ar fi boli de rinichi, diabet zaharat sau lupus.
Cum este gestionată hipertensiunea arterială cronică în timpul sarcinii ?
Discutaţi cu furnizorii de asistenţă medicală
În mod ideal, dacă aţi primit tratament pentru hipertensiune arterială, înainte de a fi gravidă, aţi discutat planurile de a concepe cu furnizorul de asistenţă medicală, care gestionează hipertensiunea arterială şi informaţi ginecologul despre hipertensiunea arterială de la o vizită pre-conceptuală.
Printre altele, ar putea să vă schimbe medicamentele de hipertensiune arterială, deoarece unele medicamente antihipertensive, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie, pot creşte riscul de malformaţii congenitale atunci când sunt luate în timpul sarcinii. Ginecologul vă poate recomanda, de asemenea un neonatolog (un medic specializat în sarcini cu risc ridicat).
În cazul în care acest lucru nu sa întâmplat înainte de a rămâne însărcinată, sunaţi imediat la ginecolog şi asiguraţi-vă că discutaţi despre orice medicamente pe care le luaţi. (Dacă nu aveţi încă un ginecolog, sunaţi la medicul care v-a gestionat hipertensiunea). Din nou, în funcţie de starea dumneavoastră, vă poate trimite la un neonatolog.
La prima vizită, la ginecolog, să fiţi pregătită să-i spuneţi tot ce ştiţi despre hipertensiunea dvs. – de exemplu, când a început, ce teste sau proceduri aţi efectuat şi ce medicamente aţi luat în trecut şi ce luaţi în prezent (dacă este cazul).
Este o idee bună să trimiteţi din timp o copie a înregistrărilor dumneavoastră medicale (sau să le aduceţi cu dvs.), astfel încât medicul să poată observa valorile presiunii sângelui de a lungul timpului, precum şi rezultatele testelor de laborator şi alte evaluări.
Teste si medicamente
Dacă testele de sânge şi urină legate de hipertensiunea dvs. arterială nu au fost efectuate recent, medicul va dispune, probabil, un set complet acum. Şi în funcţie de starea dumneavoastră şi de ceea ce a fost făcut în trecut, poate dispune un EKG, un examen de ochi, o probă urină recoltată pe parcursul a 24 de ore şi, eventual, alte teste.
Dacă aceasta este prima dată când aţi fost diagnosticată cu hipertensiune arterială, atunci veţi avea un examen complet, inclusiv teste pentru a exclude alte afecţiuni care ar putea fi cauza hipertensiunii arteriale.
Dacă aveţi hipertensiune arterială severă, va trebui să luaţi în continuare medicamente pentru hipertensiune arterială în timpul sarcinii. Medicul poate fi nevoit să treacă medicaţia obişnuită la una care este mai sigură pentru copilul dumneavoastră, mai ales daca aţi urmat o medicaţie de tip inhibitor.
Poate decide să vă spitalizeze pentru câteva zile, astfel încât să puteţi fi monitorizată cu atenţie cât timp medicaţia este ajustată, iar tensiunea arterială este sub control. Este extrem de important să luaţi medicamentele, deoarece hipertensiunea arterială severă necontrolată vă poate pune viaţa în pericol.
Dacă aveţi hipertensiune arterială cronică uşoară (fără alte complicaţii, cum ar fi diabetul zaharat sau boli renale avansate), medicul vă poate recomanda să încetaţi să luaţi medicamentele de hipertensiune arterială, sau săţi reduce doza. Medicaţia fiind oprită temporar, este puţin probabil să vă provoace probleme în cazul în care afecţiunea dumneavoastră este uşoară.
Dacă în prezent nu luaţi medicamente pentru tensiune arterială, probabil medicul nu vă va recomanda să începeţi de acum.
Asta pentru că sarcina în sine tinde spre scăderea tensiunii arteriale, la sfârşitul primului trimestru şi menţinerea scăzută în cea mai mare parte din al doilea trimestru, deşi revine la nivelul normal de la sfârşitul trimestrului al doilea. De fapt şi dacă tensiunea este prea mică, se poate reduce fluxul de sânge către placentă.
În plus, studiile sugerează că medicamentele tensiunii arteriale nu vor reduce riscul de a dezvolta complicaţii ale sarcinii. Se spune că, în cazul în care presiunea începe să crească prea mult, poate fi începută medicaţia (sau să se crească doza), pentru a vă proteja de consecinţele grave ale hipertensiunii severe.
Monitorizarea dumneavoastră şi a copilului dumneavoastră
Chiar dacă hipertensiunea arterială este severă sau uşoară, este important să onoraţi toate programările prenatale, astfel medicul vă poate monitoriza pe dumneavoastră şi copilul şi poate identifica orice probleme în curs de dezvoltare, cum ar fi creşterea tensiunii arteriale, semne de preeclampsie sau creşterea slabă fătului.
De fapt, vei face vizite prenatale mai frecvente şi teste de laborator pentru a vă monitoriza starea. Pe lângă ecografiile obişnuite din al doilea trimestru, veţi face ecografii periodice, în al treilea trimestru de sarcină pentru a monitoriza dezvoltarea copilului dumneavoastră şi nivelul de lichid amniotic, precum şi testarea fetală periodică (teste nonstress sau profile biofizice) şi, eventual, ecografii Doppler, dacă creşterea copilului este slabă (pentru a verifica fluxul de sânge către copilul dumneavoastră).
Dacă în orice moment în timpul sarcinii, tensiunea arterială devine prea mare, veţi fi internată în spital până când aceasta este sub control, iar dacă veţi dezvolta preeclampsie suprapusă, veţi sta internată în spital până când veţi da naştere.
În funcţie de starea dumneavoastră şi sănătatea copilului dumneavoastră, ar putea fi nevoie să năşteţi devreme, chiar dacă aceasta înseamnă că bebeluşul este prematur.
Schimbările stilului de viaţă
Va trebui să acordaţi o atenţie deosebită la aportul de sare: Evitaţi solniţa, încercaţi să utilizaţi alimente proaspete în locul celor preparate sau prelucrate, şi verificaţi etichetele pentru conţinutul de sodiu.
Dacă nu aţi primit niciodată consiliere nutriţională sau aveţi neclarităţi cu privire la modul de menţinere a consumului de sare în limita recomandată de medic, solicitaţi o trimitere la un dietetician autorizat, care vă poate ajuta să elaboraţi un plan de dietă care să vă vină în ajutor.
Medicul vă poate recomanda, de asemenea, reducerea activităţii şi evitarea exerciţiilor aerobice. Dacă fumaţi sau consumaţi alcool, acum chiar este mai important să renunţaţi, deoarece ambele vă pot agrava hipertensiunea arterială.
Ce semne de avertizare ar trebui să determine un apel la medic ?
Odată ce copilul începe să se mişte în mod regulat, medicul vă poate cere să număraţi mişcările fetale pentru a urmări mişcările copilului dumneavoastră. (Aceasta este o modalitate bună pentru dvs. de a vă monitoriza starea de bine a copilului între vizitele prenatale). Anunţaţi imediat medicul dacă observaţi că bebeluşul dumneavoastră este mai puţin activ decât de obicei.
Medicul vă poate solicita de asemenea, să verificaţi şi să ţineţi evidenţa tensiunii arteriale la domiciliu. El vă va spune cât de des să faceţi acest lucru şi va dori să vadă rezultatele la vizitele dumneavoastră. El vă va instrui, de asemenea, când să sunaţi la birou sau să mergeţi la spital în cazul în care tensiunea arterială a atins anumite valori.
De asemenea, sunaţi-vă medicul imediat dacă prezentaţi:
- Orice durere de cap, dar mai ales una severă, persistentă, sau una intensă;
- O senzaţie de bătăi puternice în piept sau palpitaţii ale inimii;
- Ameţeli;
- Umflarea feţei sau pungi în jurul ochilor, mai mult decât umflarea uşoară a mâinilor, umflarea excesivă sau bruscă a picioarelor sau a gleznelor (o anumită umflare a picioarelor şi a gleznelor este normală în timpul sarcinii), sau umflarea gambelor;
- Creşterea în greutate mai mult de 4 kilograme într-o săptămână;
- Tulburări de vedere, inclusiv vedere dublă, neclaritate, vederea de lumini intermitente sau pete, sensibilitate la lumină, sau pierderea temporară a vederii;
- Durere intensă sau sensibilitate în partea superioară a abdomenului;
- Greaţă sau vărsături (altele decât greţurile de la începutul sarcinii).
Ce se va întâmpla după ce voi da naştere ?
În cazul hipertensiunii arteriale cronice, în special dacă este severă, prezentaţi risc de complicaţii pe măsură ce sistemul cardiovascular se adaptează la toate schimbările din corpul dumneavoastră după ce daţi naştere – aşa că după ce veţi naşte, veţi fi monitorizată foarte atent timp de cel puţin 48 de ore.
De asemenea, din moment ce preeclampsia se poate dezvolta după naştere, medicul trebuie să ştie imediat dacă veţi dezvolta orice simptome ale tulburării, chiar şi după ce vi s-a permis să meargeţi acasă.
Veţi începe din nou să luaţi medicamente pentru tensiune arterială sau vă va fi ajustată doza după cum este necesar. Anunţaţi-vă medicul dacă aveţi de gând să alăptaţi, pentru că va afecta alegerea medicamentelor pentru tensiunea arterială.
Pe lângă urmarea oricărui tratament prescris şi vizitele regulate la, va trebui să aveţi grijă singură să reduceţi riscul de complicaţii pe termen lung provocat de hipertensiunea arterială, cum ar fi boli de inimă sau de rinichi şi accident vascular cerebral.
Încercaţi să menţineţi un stil de viaţă sănătos, acordând o atenţie deosebită la dieta şi greutatea dumneavoastră, evitarea tutunului, precum şi limitarea pe cât de mult a consumului de alcool.
Când recuperarea post naştere este completă şi medicul vă dă undă verde pentru a începe să faceţi exerciţii, adresaţi-vă medicului ce fel de exerciţiu de rutină este cel mai bun pentru situaţia dumneavoastră individuală, şi rămâneţi la el.