Această plantă face parte din familia Buxaceae și poartă mai multe denumiri, precum bangiu, bănuleț, bucel, cimișeriu, celtaică, coacăze, drogonite, iedere, lemnul domnului, merișor turcesc, poapagan, puspan, pospang, simisir, sospain și verdeață.
Este un arbust toxic, cu o înălțime de până la 5-6 metri, cultivat în grădini sau parcuri ca plantă ornamentală. Are cerințe mari în ceea ce privește solul. Tulpina sa este alcătuită dintr-un lemn foarte dens și uniform, având numeroase ramificații și o coroană compactă. Frunzele sale sunt opuse, mici, coriacee, eliptice sau ovate.
Vârfurile lor sunt obtuze sau emarginate, având o față superioară lucioasă (verde-închis) și o față dorsală mată (verde-gălbuie).
Noduri mamare, chisturi ovariene, cancer hepatic, gastric, cutanat, al vezicii urinare sau al colonului, artrită reumatoidă, reumatism cronic… Acestea sunt doar câteva dintre afecțiunile care întâmpină rezistență în fața unei singure plante: Cimișirul.
Acesta este un arbust decorativ mic, rotund, cu frunze perene și utilizat în special pentru gardurile vii ornamentale, dar, s-a aflat ca are si proprietati terapeutice.
Utilizarea in scopuri terapeutice
În scopuri terapeutice, fitoterapeuții recomandă utilizarea doar a lăstariilor tineri ai acestui arbust, care conțin substanțe active importante – taninuri, vitamina C, rășini.
Este important să folosim numai lăstarii tineri, deoarece restul plantei este toxic. Consumul altor părți ale acestei plante poate provoca congestie pulmonară și paralizie a centrilor respiratori.
Mai mult, această plantă secretă buxenina G2 – un alcaloid care inhibă dezvoltarea culturilor de celule canceroase, arătând rezultate favorabile în cancerul hepatic, gastric, cutanat, al vezicii urinare sau cel de colon. De asemenea, ajută la consolidarea sistemului imunitar.
Un decoct de cimișir este utilizat și pentru tratarea afecțiunilor hepatobiliare, tulburărilor de coagulare sau chiar a leucemiei.
În medicina tradițională, cimișirul este folosit și pentru afecțiuni dermatologice, răni, icter, dar și pentru reumatism, gută sau infecții parazitare intestinale.
Pentru a prepara o infuzie de cimișir, zdrobiți câteva lăstari tineri, adăugați o lingură de acestea într-o cană cu apă fierbinte și lăsați să infuzeze un minut. Strecurați și îndulciți cu miere după gust. Se recomandă consumul a 2-3 căni pe zi.
Cand este recomandat sa folosim?
Se recomandă în special în sezonul rece, când imunitatea este mai scăzută, luptă împotriva virușilor și bacteriilor din atmosferă și din alimente, vitaminizează și întărește organismul, combate stresul și are efecte calmante asupra sistemului nervos, diminuează crizele de isterie și instalează o stare de liniște și bunăstare.
Ceai sau decoct de cimișir
Se foloseste un tratament pe bază de ceai sau decoct de cimișir. Acestea se prepară din vârfurile de crengi tinere de cimișir, ulterior uscate.
- Se infuzează într-o cană cu apă clocotită, timp de 5 minute.
- Pentru tratarea afecțiunilor hepatice este suficient să se consume doar 2 ceșcuțe pe zi, îndulcite cu miere.
Nota: discutati cu medicul inainte de a utiliza.
Tinctura de cimișir
- 300 g de vârfuri crude de cimișir, tăiate mărunt,
- se adaugă la 2 l de alcool alimentar de 40 grade
- se lasă la macerat o săptămână.
După filtrare, se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare, într-un loc răcoros și uscat. Se ia câte o linguriță înaintea meselor principale.
Remediu pentru caderea parului
Cimișirul ajută la prevenirea căderii părului – o mână de frunze se fierbe la foc mic, timp de 15 minute, în 500 ml apă, după care se lasă în repaus 3 ore.
Se păstrează într-o sticlă de culoare închisă, etanș închisă.
Se masează scalpul cu câteva picături din acest preparat diluat în apă de parfum în fiecare zi.
