De ce se usucă și se îmbolnăvesc dovleceii? – Combatere și tratamente

Mulți grădinari se confruntă cu o problemă frecventă: bolile dovleceilor cultivați în aer liber și combaterea acestora – o fotografie poate ajuta la identificarea problemei.

Dovleceii se îmbolnăvesc din cauza unor boli virale sau fungice și pot fi atacați de diverși dăunători. Înțelegerea exactă a cauzei permite alegerea celor mai eficiente metode de combatere, pentru a proteja și păstra recolta.

Cum combatem bolile dovleceilor?

Cele mai frecvente boli ale dovleceilor sunt de natură fungică. Acestea pot afecta frunzele, fructele sau rădăcinile. Măsurile generale de prevenție includ: respectarea rotației culturilor, îndepărtarea la timp a resturilor vegetale și a buruienilor de pe teren, distrugerea părților afectate ale plantei.

Condițiile favorabile pentru dezvoltarea bolilor includ scăderi de temperatură noaptea și umiditate crescută, de exemplu după ploi sau udări excesive. Plantele și semințele infectate reprezintă sursa principală a agenților patogeni, iar insectele contribuie la răspândirea acestora.

Antracnoza

Antracnoza dovleceilor este o boală fungică cauzată de ciuperci din genul Colletotrichum. Plantele slăbite sau deteriorate mecanic sunt afectate în primul rând, în orice fază de dezvoltare.

Pe frunze apar pete galbene sau maro cu margini brun închis sau purpurii, care se extind rapid pe întreaga suprafață, apoi pe tulpină, flori și fructe. Țesuturile afectate devin moi, acoperite cu pete mucilaginoase și intră în putrefacție. Fructele se zbârcesc și devin amare. Dacă rădăcinile sunt afectate, planta moare.

În stadiile incipiente, lăstarii se stropesc cu o soluție de sulf coloidal 35%, soluție 1% de zeamă bordeleză (100 g sulfat de cupru și var stins în 10 litri de apă), sau cu preparate EM.

Solul trebuie amendat cu cenușă de lemn, făină de dolomit sau var pentru reducerea acidității și fertilizat cu fosfor și potasiu.

Bacterioza

Există două forme de bacterioză: pătarea unghiulară a frunzelor și putrezirea apicală a fructelor.

La pătarea unghiulară, frunzele devin albe, apoi apar pete maronii unghiulare, delimitate de nervuri. Pe fructe apar pete umede, maronii, care duc la deformarea acestora.

Combaterea constă în îndepărtarea părților afectate. În cazuri ușoare, se aplică tratamente cu zeamă bordeleză 1% sau soluție de oxiclorură de cupru 0,4%. Ca măsură preventivă, semințele se tratează cu o soluție 0,02% de sulfat de zinc timp de 24 de ore, apoi se usucă.

În cazul bacteriozei apicale, vârful fructelor se îngălbenește, apoi capătă pete maronii și se înmoaie. Fructele putrezesc și devin casante. Plantele afectate trebuie eliminate complet.

Putregaiul alb (sclerotinia)

O boală fungică ce se manifestă prin apariția unui puf alb cu puncte negre pe frunze, care se extinde pe fructe, tulpini și lăstari. Coloniile albe de ciuperci (sclerotiile) devin negre și iernează în sol.

Excesul de azot favorizează infecția. Se tratează zonele afectate cu cărbune activ pisat, cenușă sau var stins.

Măsuri de combatere:

1. Udarea cu apă caldă.
2. Fertilizare la rădăcină cu 10 l apă + 1 g sulfat de zinc + 2 g sulfat de cupru + 10 g uree.
3. Îndepărtarea părților afectate pe vreme caldă și uscată. Rănile se presară cu cărbune sau se spală cu soluție 0,5% de sulfat de cupru.
4. Fertilizare cu calciu: coji de ou măcinate, cenușă de lemn (200 g/m²), și îngrășăminte fosfatice.
5. Solul se tratează cu soluție de Fitolavin și se adaugă compost pentru refacerea microflorei.

Putregaiul cenușiu (botritis)

Afectează frunzele, ovarele și fructele tinere. Țesuturile se înmoaie, se brunifică și se acoperă cu un mucegai gri cu puncte negre. Sporii ciupercii rezistă în sol până la 2 ani. Combaterea este similară cu cea a putregaiului alb – se aplică pulbere de sulfat de cupru amestecat cu cretă (1:2).

Putregaiul rădăcinilor

Apare în faza de formare a fructelor și afectează rădăcinile și coletul. Țesutul se brunifică, devine moale și putrezește. Frunzele de la bază se îngălbenesc, planta se oprește din creștere și moare.

Apare din cauza excesului de fertilizanți organici. Se tratează cu produse biologice precum Trichodermin sau Gliocladin, ce conțin ciuperci antagoniste patogenului.

Semințele se pot trata cu TMTD (Tiram) – 5-6 g/kg cu 3 săptămâni înainte de semănat. Plantele infectate se udă cu soluție 0,1% Previkur (200-300 ml/plantă). Se pot folosi și soluții cu metalaxil, mefenoxam.

Făinarea

Se manifestă prin pete albe, rotunde, pe frunze, mai rar pe tulpini, acoperite cu praf (spori fungici). Petele se extind, se unesc și acoperă planta, care se îngălbenește și se usucă. Ciuperca iernează pe buruieni.

Tratamente: pulverizare cu sulf coloidal 35%, fosfat de sodiu 0,5%, isofen 10% sau pulbere de sulf (300 g/100 m²).

Mană (peronosporoza)

Afectează frunzele în toate fazele. Apar pete galbene pe partea superioară, iar pe verso – spori gri-violet. Frunzele se brunifică și se usucă rapid. Se oprește udarea, se tratează frunzele sănătoase cu amestecuri fungicide și stimulente de creștere. Ca prevenție, semințele se opăresc cu apă la +50°C timp de 15 minute.

Mucegai negru al dovleacului

Pe frunze și alte părți aeriene apar pete maro-deschis care devin focare de necroză acoperite cu mucegai negru (Aspergillus). Frunzele se usucă, fructele nu se mai dezvoltă și putrezesc. Boala este favorizată de umiditate mare și variații de temperatură.

Ofilirea fusariană

Frunzele superioare se îngălbenesc, tulpinile se brunifică la bază și se acoperă cu un praf roz-portocaliu. Fusarium afectează și rădăcinile. Planta moare în câteva zile. Pe secțiune se observă brunificarea vaselor.

În stadii incipiente, se poate presăra cenușă, dar eficiența este redusă. Combaterea presupune: îmbunătățirea solului, însămânțarea cu plante fixatoare, aplicarea de îngrășăminte organice/minerale, rotația culturilor, eliminarea buruienilor, introducerea de preparate EM și calciu.

Cum combatem dăunătorii dovleceilor?

Apariția dăunătorilor este influențată de umiditate, temperatură, densitatea culturilor, udare și întreținerea terenului. Cauzele includ plantări dese, buruieni, umiditate excesivă.

Afidă de pepene (păduchele verde)

Inițial atacă buruienile, apoi culturile. Afectează partea inferioară a frunzelor, tulpinile, ovarele, florile. Organele se usucă și cad. Poate produce până la 20 de generații pe sezon. Iernează pe resturi vegetale.

Prevenție: plivitul la timp, îndepărtarea resturilor vegetale după recoltare, rotația culturilor.

Combatere: soluții 10% de Karbofos sau Triclorometafos-3, infuzie de praf de tutun (1:10, apoi diluat 1:3), infuzie de coada-șoricelului (1 kg/10 l apă, 2 zile).

Musculița albă

Insectă mică albă, acoperită cu praf. Adulții și larvele sug seva frunzelor și lăstarilor, provocând pete negre și moartea frunzelor. Combatere: Aktara, Actellic, Commander, Tanrek, Oberon. Se respectă dozele din instrucțiuni. Udarea plantelor cu soluții insecticide este eficientă. Se pot folosi și infuzii de ceapă sau usturoi zilnic, timp de o săptămână.

Păianjenul roșu

Afectează partea inferioară a frunzelor, le împletește cu o pânză fină. Apar pete galbene, frunzele devin marmorizate, apoi se usucă. Pot avea până la 15 generații/an, iernează în resturile vegetale.

1. Stropire în zile călduroase cu apă sau infuzie de coji de ceapă/usturoi (200 g/10 l apă, 2 zile).
2. Stropire cu soluție 20% de Cloroetanol.
3. Udare cu soluție Isofen 10%.
4. Praf de sulf (300 g/100 m²).

Se adaugă 30 g săpun de rufe pentru aderență.

Musca lăstarilor

Larvele distrug semințele și răsadurile. Insectele adulte (3-5 mm) își depun ouăle în zone umede, lângă gunoi de grajd. Larvele distrug culturile în 14 zile. Într-un sezon apar 2-3 generații. Mai frecventă vara rece.

Prevenție: gunoiul de grajd bine încorporat în sol, resturi vegetale eliminate, udare corectă. Primăvara, înainte de zbor, se aplică Karbofos sau Fufanon. Partea aeriană se poate pudra cu cenușă, piper negru măcinat, praf de tutun. Udare cu soluție: 200 g sare/10 l apă.

Melcii (limacși)

Rod semințele încolțite, frunzele și tulpinile. Afectează ovarele și fructele tinere, producând galerii. Pe lângă pierderi de recoltă, lasă mucus pe fructe, reducând aspectul comercial. Continuă să dăuneze și în depozit.

Combatere mecanică: culegere manuală sau capcane (pânză, placaj). Se sapă șanțuri de 30 cm umplute cu ace, nisip sau rumeguș. Se folosesc granule de metaldehidă (4 g/m²), soluții de sulfat de cupru/fier, stropire cu var.