alifie-tataneasa

Folosita de sute de ani in medicina populara din tara noastra, tataneasa este, in realitate, o planta-minune, o planta cu virtuti terapeutice de exceptie. Cu o conditie: o administrare corecta, bazata pe dozaje care sa elimine orice urma de risc.

Alifia de tataneasa

Cea mai buna alifie de tataneasa se obtine casnic, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma din cand in cand.

Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-o alta oala curata,in care se adauga si un bob de ceara de albine de marimea unei alune,dupa care se amesteca bine.

Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este gata sa se intareasca, se adauga 3-4 linguri cu varf de pulbere de tataneasa, obtinuta prin macinare, urmata de cernere cu sita pentru faina alba.

Se amesteca pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca si se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate de 2-3 ori pe zi.

Tataneasa, in medicina veche romaneasca

In limba dacilor, tataneasa se numea prodiarnela, fiind folosita inca de acum cateva mii de ani pentru tratarea ranilor si a fracturilor, precum si pentru diferitele actiuni interne. De la daci se pare ca a invatat aceasta planta celebrul medic roman Dioscoride, care a inclus-o apoi in nu mai putin celebrul sau tratat “Materia medica”, in acest fel denumirea data supravietuind pana in zilele noastre.

Poate nici o iarba de leac nu a fost atat de pretuita si iubita in popor ca tataneasa, care, fara discutie, intra in clasamentul primelor zece plante tamaduitoare folosite de romani.Utilizarea tatanesei in scopuri terapeutice este mentionata de etnobotanisti, practic, in toate zonele tarii.

Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac extern contra fracturilor, a scrantiturilor si a plagilor de toate felurile. Pe cale interna,se administra contra herniei (daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta,sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani).

Ca vitalizant puternic (una din denumirile populare ale tatanesei este aceea de iarba intaritoare), tataneasa amestecata cu miere era data celor bolnavi de tuberculoza (“hectica”) si de astm (“suspin”).

Decoctul de radacina era baut in loc de apa de bolnavii de gastrita hiperacida si de ulcer.Legatorile cu tataneasa erau folosite in Oltenia contra durerilor de cap, in Apuseni la scrantituri si dureri de oase, in Nordul Moldovei in gastro-enterita, in Banat contra durerilor de stomac, splina, rinichi. Zeci de retete cu tataneasa au fost consemnate de catre culegatorii de traditii populare, retete care vom vedea ca se regasesc si in medicina moderna.

Tataneasa in terapia moderna

Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor,remisia tumorilor maligne si benigne.

Alantoina, considerata actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor.Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor.

Mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in amestec.

Ceaiurile cicatrizant gastric, calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara vreme de 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratarea gastritei hiper-acide si a ulcerului. Pentru uz extern,tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani (la nivel mondial), existand peste 200 de preparate farmaceutice pe baza ei.

Retete cu tataneasa

 

Pulbere de tataneasa

Radacinile uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este deo lingurita de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15minute, apoi se inghite cu putina apa.

La copiii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime.Tratamentul intern cu tataneasa se face vreme de maximum doua luni, dupa care se face o pauza de 14-21 de zile.

Maceratul la rece de tataneasa

La o cana de apa se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, expectorante – deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.

Decoctul de tataneasa

Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.